Sper ca mie, un modest medic născut, educat şi specializat în România, să mi se alăture adevărate personalităţi, oneste, din lumea medicală internă, în efortul de a readuce învăţământul medical românesc la standarde occidentale. (...)

   În căutarea istoriei medicinii, dr. Constantin Bogdan evocă cele două personalităţi care au dat numele Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”. Totodată, un articol despre istoria neurochirurgiei româneşti şi a clădirii care în anii ’80 era cea mai mare clinică de gen din Europa. (...)

 

   Remarcabil este faptul că autorii lucrării „Serviciile chirurgicale de urgenţă din Bucureşti“ – dnii prof. dr. Mircea Beuran, prof. dr. Benone Duţescu şi dna dr. Rodica Duţescu-Zăvoianu – au ştiut să scoată în evidenţă, să argumenteze şi să exemplifice, prin analiza a numeroase surse – documente oficiale, statistici, mărturii, articole din presă etc. – evoluţia ideii de urgenţă medico-chirurgicală şi de salvare a semenilor în suferinţă, o componentă de prim ordin a asistenţei medicale, începând cu Societatea de Salvare înfiinţată de profesorului N. Minovici (1906), până la Spitalul de Urgenţă „Floreasca“ de astăzi, aflat în continuă dezvoltare şi modernizare. Asupra acestei cărţi recent apărute la Editura Academiei Române, puteţi citi o amplă prezentare semnată de dl dr. Mihail Mihailide. (...)

   Recent, publicaţiile Săptămâna Financiară şi Financiarul au organizat la Bucureşti dezbaterea Turismul medical – şansa la viaţă a pacienţilor români?, la care au participat oficiali ai sistemului de sănătate, reprezentanţi ai organizaţiilor ştiinţifice şi profesionale medicale, ai societăţilor de asigurări şi ai unităţilor medicale private. Printre subiectele abordate cu această ocazie s-au numărat reforma sistemului sanitar românesc, beneficiile comparative ale asigurărilor private de sănătate şi ale abonamentelor oferite de centrele medicale, aspecte ale spitalizării în afara ţării, precum şi perspectivele dezvoltării în ţara noastră a afacerilor în domeniul medical. (...)

   Societatea Română de Istoria Medicinii – fondată în 1929 (mă grăbesc să întreb retoric de ce nu şi-a adăugat încă numele fondatorului, dr. Victor Gomoiu, deşi au trecut 130 de ani de la naşterea acestuia şi 52 de la deces) – a organizat, în sala de consiliu a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, al V-lea Simpozion Naţional Hipocratic, luni, 27 iunie a.c., din comitetul de organizare făcând parte dnii prof. dr. Nicolae Marcu, preşedinte, conf. dr. Octavian Buda, vicepreşedinte, dna dr. Irinela Ceapă, secretar ştiinţific. (...)

   De-a lungul anilor, m-am oprit în câteva rânduri – în cadrul acestei rubrici – asupra etimologiei termenului şarlatan (fr. charlatan, engl. quack, charlatan). Cuvânt vechi în italiană, datând din secolul XV sub forma ciarlatano, el a fost împrumutat în franceză – charlatan, s.m., fiind atestat în 1572. Originea termenului în italiană probează multă imaginaţie, un gen de etimologie multiplă, pe care am prezentat-o anterior şi de aceea nu o mai reiau spre a ajunge cât mai repede la o carte intitulată: „Petit dictionnaire du charlatanisme médical“, o apariţie foarte recentă la Hermann édit., seria Histoire de sciences, Paris, 2011. (...)